Gândirea magică este o etapă firească și esențială în dezvoltarea copiilor. Ea nu este doar o formă de fantezie, ci un mod profund de a da sens lumii, de a integra experiențele și de a-și crea un sentiment de siguranță într-un univers încă necunoscut și adesea imprevizibil. Fascinația pentru lumi în care totul este posibil – precum cea a Zânelor, Elfilor sau a altor eroi cu puteri supranaturale – nu este întâmplătoare. Ea reflectă o nevoie profundă de certitudine, de control asupra unei realități percepute uneori ca fiind ostilă sau copleșitoare.
Copiii își doresc, la fel ca noi toți, ca lucrurile să se întâmple „așa cum trebuie”, după regulile propriei povești. Iar magia, în acest sens, devine un limbaj simbolic prin care ei își pot exprima dorințele, temerile și frustrările. Dacă le oferim mijloace prin care să-și poată imagina că au „puteri” pentru a face față emoțiilor grele, precum furia, tristețea profundă, rușinea sau anxietatea, le oferim, de fapt, acces la propriile resurse interne – la curaj, încredere, răbdare și reziliență.
Este o vrajă grea care spune: „Nu mai are rost... Nu mai simt nimic. Sunt prea obosit/obosită. Nu fac nimic bine.
Mă simt neputioncios/neputincioasă și nu pot face nimic să mă schimb....și nimeni , niciodată n-o să mă poată ajuta... ”
De unde vine?
Din prea multe supărări nevorbite și din lipsa bucuriilor mici.
Unde se simte?
Ca o plapumă groasă și grea peste tot corpul.
Ce vrăji ajută?
Poțiunea pentru Somn Liniștit
Elixirul pentru Concentrare și Liniștire
Vraja Micilor Reușite
Totemul și povestea micuței koala Zuri
Emoție: Depresie
Transformare: Tristețe grea → Tristețe ușoară
Zuri era o koala care stătea zile întregi pe o creangă și nu voia să mai coboare. Spunea că totul e prea greu, prea obositor, prea fără rost. Nici frunzele preferate nu-i mai plăceau.
Într-o zi, un licurici i-a oferit o oglindă de soare. „Privește-te în ea 5 secunde dimineața și gândește-te la un singur lucru mic pe care vrei să-l faci.” Zuri a privit. Și a zis: „Astăzi vreau să cobor o singură ramură.”
Zi după zi, ramura a devenit două. Apoi trei. Tristețea nu a dispărut complet, dar Zuri a învățat că poate sta cu ea ca lângă un nor, fără să se lase prinsă în el.
Reflecție:
Ce simt în corp atunci când nu am chef de nimic?
Ce lucru mic aș putea face azi, doar pentru mine?
Cine e licuriciul meu – cine mă ajută când sunt trist/ă?
Ingrediente:
4 picături de curaj de leu sau alt animăluț preferat din jungla magică a încrederii . Putem, prin voce să ne exprimăm puterea- Mai întâi vocea de pisoi obosit - un miau șoptit, care devine un mieunat din ce în ce mai pternic, până când poate chiar să fie un răget de leu. Spune: ”Curajul dormea puțin, dar l-am trezit!” sau ”Mă simt încrezător că, deși mai trage câte un pui de somn, curajul e mereu cu mine, doar trebuie să-l gâdil puțin să se trezească!”
3 raze de lumină interioară (strălucitoare ca soarele). Vizualizăm cum 3 raze ne încălzesc pe rând capul, inima și apoi întregul corp. Pe măsură ce razele se măresc și acoperă tot corpul, o energie luminoasă ne cuprinde și simțim că nimic nu e pe atât de greu cum pare la început. Razele sunt acolo, în corpul nostru și ne susțin acțiunile.
2 lingurițe de gânduri pozitive (culese din Grădina Speranței) Un astfel de gând: Iau totul pas cu pas. sau ”Cum se mănâncă un elefant?!... Păi, bucată cu bucată, cum altfel?” E mai greu la început, dar pe măsură ce avansez va fi mai ușor.
1 cristal de “Eu pot!” (invincibil în fața provocărilor). Aici poate ajuta vizualizarea cum, cu ajutorul cristalului magic EU POT!, se sparg diverse obstacole care înconjoară obiectivul dorit. De exemplu :
Văd în mintea mea că, obiectivul meu de a învăța să merg cu bicicleta este înconjurat de un zid pe care scrie mare: ”Nu voi reuși, nu încerca , nu are sens, e prea greu!” Atunci , iau cristalul ( care poate fi un cristal adevărat) EU POT! sau radiera magică care șterge de pe zid aceste cuvinte. Sau adaugă: Nu pot ÎNCĂ. Mai trebuie să exersez puțin echilibrul și voi reuși. Nimeni nu reușește din prima, e nevoie de mai multe repetări!
Un praf de aplauze fermecate (pentru a sărbători reușitele)
Instrucțiuni magice:
Se ia o sticulță/recipient și simbolic se toarnă în ea un corespondent al celor mai sus-menționate;
Bea imaginar o înghițitură și spune cu voce tare:
"Sunt puternic, sunt isteț,
Pot să reușesc, la orice mă aștept!"
Folosiți această rețetă înainte de evaluări, spectacole sau orice moment care poate provoca îndoială. „Cristalul Eu pot!” poate fi o afirmație scrisă și decorată de copil. „Aplauzele fermecate” pot deveni un mic ritual de încurajare acasă sau în clasă.
Alte ritualuri magice
Faceți un „borcan al reușitelor” unde copilul adaugă bilețele cu ce a făcut bine.
Repetați afirmații pozitive în oglindă împreună.
Împărtășiți povești despre când voi înșivă ați fost curajoși.
Vârstă recomandată: 5–10 ani
Efecte speciale: calmează gândurile agitate, crește atenția și încrederea în sine
Ingrediente magice:
4 picături de esență de răbdare (culeasă la apus, pentru extra putere)
2 cristale de claritate mentală (lucitoare ca stelele)
3 lingurițe de respirație de bufniță înțeleaptă (adunată la primele ore ale dimineții)
1 praf de prietenie (pentru a te simți în siguranță)
7 raze de lumină de gând limpede
Instrucțiuni magice:
Amestecă totul într-un bol de liniște, rostind încet:
„Gânduri zboară, mintea-i trează,
Mă concentrez, nimic nu mă stresează!”
Instrucțiuni părinți:
„Respirația de bufniță” poate fi un exercițiu de respirație profundă – inspir adânc pe nas, expir prelung pe gură. „Raza de gând limpede” poate fi o imagine vizuală: copilul închide ochii și își imaginează o rază de lumină care îl ajută să vadă clar în interiorul minții. Folosiți ritualul înainte de teme, citit sau momente de tranziție.
Repetați împreună vraja și mișcările de respirație.
Folosiți un „bol al liniștii” improvizat (ex. un castron frumos, cu pietre sau nisip), în care, cu degetele sau diferite obiecte să traseze linii sau cercuri.
Oferiți o pauză magică cu respirații lente înainte de teme sau activități importante.
Vârstă recomandată: 3 – 7 ani
Efecte speciale: induce relaxarea profundă și somnul fără coșmaruri
Instrucțiuni pentru părinți:
Faceți o sticlă cu „apă de vis” (puțină apă cu glitter sau uleiuri esențiale pe care le pulverizați în aer). Numiți-o ”Parfum pentru vise frumoase”
Ingrediente speciale:
3 stropi de Esentă de Îmbrățișare Caldă
2 flori de Vis Frumos (culese de sub perna vrăjitorilor somnoroși)
5 picături de Lumină de Stea Calmă
1 linguriță de Pulbere de Curaj Nocturn
Formula magică pentru activarea puterilor parfumului:
Amestecă toate ingredientele într-un borcănel magic înainte de culcare.
Spune cu voce blândă:
"Somn ușor, vise cu soare,
Fugi, frică, în depărtare!
Vine liniștea să doarmă,
Sub pătură, ca o armă."
Alte trucuri magice care aujtă:
Desenează pe o hârtie un gard protector și pune-l sub pernă – blochează visele urâte.
Ascultați sunete blânde sau muzică magică.
Încurajați copilul să își creeze o „grădină de vis” în minte.
imageria dirijată spre relaxare . Iată un exemplu: link audio
Știți de ce iubesc deopotrivă copiii – și adulții, alias „copiii mari” – poveștile cu Harry Potter, Percy Jackson, Matilda, Arabella sau alte ființe înzestrate cu puteri magice?
Pentru că eroii din aceste lumi nu au doar abilități spectaculoase, ci și o călătorie interioară fascinantă. Puterile lor sunt, la început, ascunse. Trebuie descoperite, înțelese, șlefuite. Adesea se opun, creează probleme, scapă de sub control. E nevoie de răbdare, încredere și efort ca să devină cu adevărat folositoare.
Lumea magiei ne atrage pentru că rezonează cu o dorință profundă din sufletul nostru: „Să fie cum vreau eu!” Ne-am dori ca realitatea să se conformeze dorințelor noastre. Ce bine ar fi dacă gândurile s-ar transforma în fapte, dacă tot ce visăm ar deveni posibil, printr-o simplă formulă rostită sau o baghetă fluturată!
Albert Ellis, unul dintre cei mai influenți psihologi ai secolului XX și fondatorul Terapiei Rațional-Emotive (Rational Emotive Behavioral Therapy), a observat că oamenii tind mai degrabă spre negativism și gândire irațională decât spre luciditate și optimism. Această tendință are rădăcini adânci. Biologic, moștenim o „vigilență” crescută față de pericole – un dar de la strămoșii noștri care au supraviețuit într-un mediu ostil, tocmai pentru că acordau mai multă atenție amenințărilor decât lucrurilor plăcute.
La asta se adaugă felul în care funcționează creierul nostru: el caută sens și coerență, nu adevăr absolut. Clasifică rapid informațiile, le integrează în povești deja cunoscute, respingând adesea datele care nu se potrivesc cu ceea ce „știm”. Cu alte cuvinte, ne atașăm de perspectiva noastră asupra realității la fel cum ne atașăm de o haină veche, dragă. Chiar dacă s-a uzat, ne-a rămas mică sau nu ne mai reprezintă, continuăm să o purtăm. Nu pentru cum arată, ci pentru cum ne face să ne simțim – poate ne amintește de o reușită, de cineva drag sau de o versiune trecută a noastră, în care încă mai credem.
Și atunci, ce este această dorință de magie, de control absolut? O încercare de a aduce siguranță într-o lume nesigură. O strategie veche a minții pentru a supraviețui și a da sens.
Dar... dacă nu e doar atât?
În ultima vreme, m-am întrebat tot mai des: nu cumva această dorință adâncă de magie vine dintr-o amintire mai veche decât am crede? Poate dintr-un timp de dinainte de a ne naște, când sufletul nostru plutea într-o dimensiune în care totul era posibil doar prin simpla intenție. Iar când am venit aici, într-o lume densă, rigidă și plină de limite, am adus cu noi nostalgia acelei libertăți absolute.
Oamenii, mai ales copiii, par să reacționeze instinctiv la această idee. Le vine firesc să creadă în magie. Poate tocmai pentru că, într-un fel, au trăit-o.
Da, am fost odată ca-n povești, am fost ca niciodată: Făt Frumos cu stea în frunte, Ileana Cosânzeana, Harry Potter, Hermione sau Matilda. Dar am ajuns aici – pe un tărâm fără baghete și poțiuni – și tot ce ne rămâne de făcut este să ne reamintim de puterile noastre. Să le redescoperim. Să le creștem, cu grijă. Dar până să ajungem la acea forță autentică, avem de trecut prin încercări. Să alegem cu înțelepciune, să pășim pe drumuri neumblate, să ne luptăm cu proprii balauri – adică acele convingeri care ne limitează și ne sperie.
Și, într-un final, obosiți și poate răniți de propriile iluzii, începem să înțelegem că adevărata magie nu constă în a schimba realitatea din afară, ci în a ne transforma pe noi înșine înăuntru. Că forța nu vine din control, ci din acceptare. Că magia adevărată înseamnă să te poți ridica după ce ai căzut, să poți simți și să rămâi cu inima deschisă.